Dorința de redescoperire a fiecăruia zace în noi și ne acaparează constant. Ne întrebăm permanent cine suntem și de unde venim și dorim să înțelegem lucruri de neînțeles. Aceasta este o carte care încearcă să vă răspundă la întrebările existențiale și care încearcă să vă confere o notă de siguranță înainte de a păși într-o direcție anume.

O mamă care se apropie de vârsta mijlocie se chinuie să-și îndeplinească ambiția din tinerețe în romanul ei de debut, ilustrând capacitatea de creație la apogeul ei.

Elizabeth a lăsat în urmă o căsnicie nefericită și abuzivă timp de opt ani, aflându-se acum pe muchia unei alte decizii care îi va schimba viața. Implicată într-o relație cu generosul și stabilul Gabriel, alături de care își crește băiatul de 9 ani, Elizabeth își întâmpină cea de-a 36 zi de naștere cu nesiguranță, emoții și dorința de a obține sens și împlinire în viață. Când era mică, își dorea să devină o scriitoare de ficțiune și este nesigură dacă neliniștea ei momentană se referă la dorința de a crea un copil sau un roman. Gabe este foarte concis în privința ideii de a nu avea mai mulți copii, ceea ce o face nefericită pe Elizabeth, devenind confuză și agitată sub presiunea unui potențial neîmplinit.

The Elegant Out | Despre Cum Ne Împlinim Potențialul

The Elegant Out

Când un prieten de breaslă îi sugerează să-și înceapă un blog, ea începe să urmeze pașii către reconstruirea de sine. Descrierea pleacă de la următoarele adjective: ”egoistă, plângăcioasă, frumoasă, supărăcioasă, amuzantă, o mamă învechită, mamă-a-anului, împrăștiată, depresivă, agitată, prietenă bună cu un vibrator, o visătoare, o naratoare”. În acest roman despre procesul anevoios al devenirii unui scriitor, Bartasius creează un personaj cu care poți empatiza destul de ușor care îi împărtășește numele, evidențiind contradicțiile atrăgătoare ale celui din urmă, precum și dorința de nestăvilit de a povesti. Scriitorii vor identifica imediat afirmațiile următoare cu persoane reale având probleme la fel de reale: ”Vina de a nu scrie stagna în mine asemenea unei păsări moarte și sângerânde și colcăind de țânțari,”, iar multe mame s-au vizualizat asemenea lui Elizabeth: ”o dihotomie între loialitatea de părinte și rugăciunea închinată ideii de a fii ”pe punctul” de a scrie sau de a călători sau de a dormi în loc de a face salată cu maioneză”.

Deseori, metaforele imaginative sunt dificil de înțeles, după cum se îngrijorează naratorul: ”Nu eram sigură că voi supraviețui complexității răsucite a iernii psihologice”, în vreme ce prezența unor personaje care nu sunt în legătură cu naratoarea crează o oarecare confuzie textului.

Dar, cu toate acestea, opera este o poveste răscolitoare despre maturizarea unei femei care trece printr-un dificil proces de creație.

Este recomadabilă tuturor tinerelor care nu-și găsesc drumul în viață și doresc să se descopere pe sine.